Cultura românească în timpul comunismului

(1948-1989)

Instaurarea regimului comunist în România după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și-a pus amprenta și asupra evoluției culturii române. Primele decenii de după acapararea puterii de către comuniști au stat sub semnul realismului socialist. După o scurtă perioadă de revitalizare a mediului cultural în contextul liberalizării anilor 1965-1971, începutul anilor 1970 a debutat cu revenirea în forţă a ideologiei în toate sectoarele societăţii, cu predilecţie în sfera culturală şi educaţională.

1. Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965 a fost primită cu entuziasm, mai ales de intelectuali, care sperau într-o revigorare a culturii. La început, el a continuat politica de deschidere inițiată de Gheorghiu-Dej, iar discursul din 21 august 1968, când a condamnat invazia Cehoslovaciei, i-a adus prestigiu intern și internațional. Totuși, această perioadă de optimism s-a încheiat curând.

2. Anul 1971 a marcat o cotitură prin lansarea "tezelor din iulie", inspirate de vizitele lui Ceaușescu în Asia comunistă. Cele 17 propuneri vizau controlul ideologic total asupra culturii și sfârșitul libertății artistice din anii '60. În decembrie 1971, o lege a interzis transmiterea în străinătate a materialelor care ar fi putut afecta imaginea statului.

3. A fost promovat protocronismul, curent care glorifica trecutul și minimaliza influențele externe. Majoritatea oamenilor de cultură au adoptat o atitudine conformistă, iar puțini au ales disidența. Între aceste extreme, unii au reușit să creeze opere valoroase evitând cenzura, fenomen numit ulterior "rezistență prin cultură".