Eugen Lovinescu
Despre el şi cine a fost
Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni – d. 16 iulie 1943, București) a fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, si critic literar. Este autorul teoriei Sincronismului și al Mutației valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că și-a susținut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei Basarab din București, fost profesor al Colegiului Național Mihai Viteazul din București. Este tatăl criticului Monica Lovinescu și unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu și al criticului literar și specialistului în ocultism Vasile Lovinescu.
Despre colaborări și cei care au contribuit la revista Sburǎtorul
Printre participanții cei mai fideli se număra și: Gheorghe Brăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ludovic Dauș, Ramiro Ortiz, Ion Petrovici, Dumitru Nanu, Victor Eftimiu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Caton Theodorian, Tudor Vianu. Au colaborat, de asemenea, cu diferite grade de participare, și alte nume mari ale literaturii române, precum au fost: Ion Barbu, George Călinescu, Anton Holban, Perpessicius și Camil Petrescu.
- Colaborare și influență: Începând cu 1919, Hortensia Papadat-Bengescu a început să colaboreze cu cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu.
- Rolul lui Lovinescu: Eugen Lovinescu a avut un rol hotărâtor în orientarea ei spre romanul european modern și a fost unul dintre puținii critici care au susținut-o ca scriitoare.
- Dezvoltarea stilistică: Prin participarea la cenaclu, a fost influențată să evolueze spre o proză "obiectivă" și a devenit o pionieră a prozei psihologice românești, remarcându-se prin observația atentă și tehnicile de analiză complexe.
- Romane: Romanele sale, printre care se numără și "Fecioarele despletite", au fost printre primele realizări ale acestui curent literar, iar întreaga sa operă a fost influențată de dezbaterile și îndrumările din cadrul cenaclului.
Revista Sburǎtorul
Revista Sburătorul, subintitulată Revistă literară, artistică și culturală a fost publicată în două serii, 19 aprilie 1919 – 7 mai 1921 și ulterior între martie 1926 – iunie 1927, la care se adăuga și un săptămânal numit Sburătorul Literar, care a fost publicat între septembrie 1921 și decembrie 1922.
În timpul perioadei sale de apariție, mișcarea artistică și membri cenaclului Sburătorul s-au angajat constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista Sămănătorul, fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între 1901 și 1910, adevărată tribună a neoromantismului și al naționalismului etnic. Mai mult, Eugen Lovinescu combătea el însuși împotriva vederilor etnocentriste ale lui Nicolae Iorga referitoare la cultura teritoriilor medievale românești.
Revista "Sburătorul" (1919–1921; 1926–1927), condusă de criticul Eugen Lovinescu, era o revistă literară, artistică și culturală care promova cu fermitate modernismul și teoria sincronismului în literatura română.
Conținutul ei era divers, dar axat pe mutațiile estetice și tematice menite să modernizeze cultura națională:
1. Textele literare
Revista a publicat opera scriitorilor care au format noua generație a modernismului interbelic, contribuind la lansarea și consacrarea lor. Se publicau:
Poezie modernistă: Trecerea de la temele tradiționale la lirismul subiectiv, intelectualizat și ermetic. Cel mai important exemplu este Ion Barbu, care a publicat poezii esențiale în revistă.
Proză (nuvele și fragmente de roman): Promovarea prozei de analiză psihologică și a temelor urbane, în locul celei rurale.
Hortensia Papadat-Bengescu a publicat fragmente din romanele sale.
Camil Petrescu a debutat cu poezie, dar a publicat și idei care au stat la baza operei sale.
Liviu Rebreanu, deși nu era un modernist pur, a fost încurajat și susținut.
2. Cronica și Teoria literară
Acesta era nucleul revistei, susținut în principal de Eugen Lovinescu însuși, dar și de alți critici.
Critici literare și cronici: Analize detaliate și sprijin necondiționat pentru tinerii scriitori și operele care se încadrau în spiritul modern.
Articole teoretice: Lovinescu și-a elaborat și și-a susținut teoria Sincronismului, polemizând cu Tradiționalismul (reprezentat de revista Gândirea și Nicolae Iorga) și promovând ideea imitației formelor culturale superioare din Occident.
Sburătorul a fost o revistă periodică literar-artistică modernistă și un cenaclu literar, pornite la București în aprilie 1919. Sub conducerea lui Eugen Lovinescu, cercul de scriitori a fost esențial în extinderea spectrului literaturii române de la simbolismul românesc la temele urbane ale realismului și ale avangardei artistice.
Trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem o forţă uriaşă, pentru că din materialul fragil al cuvintelor putem clădi construcţii arhitectonice ce vor încremeni mii de ani în amintirea oamenilor şi nu se vor împrăştia decât o dată cu specia. -Eugen Lovinescu